Procesul Bologna

Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea." - Nelson Mandela

 

Scopul suprem al Procesului Bologna este de a crea un Spațiu European al Învățământului Superior (SEÎS) bazat pe cooperarea internațională și schimbul de comunități academice, care este atractiv pentru studenții și personalul European, dar și din alte părți ale lumii.

 

Spaţiul European astfel clădit:

- va facilita mobilitatea studenţilor, absolvenţilor şi a personalului academic

- va pregăti studenţii atât pentru carieră, cât şi pentru viaţa de cetăţeni activi implicaţi în societate;

- va fi un suport pentru dezvoltarea personală;

- va oferi acces liber la învăţământ de calitate, precum și oportunitatea de a alege locaţiile formării tale profesionale.

 

De ce se numeşte Procesul BOLOGNA şi cine participă la acesta?

Procesul Bologna a luat numele Declaraţiei de la Bologna, act semnat în oraşul italian cu acelaşi nume în 19 iunie 1999, de către miniştrii responsabili de învăţământul superior din 29 de ţări europene.

Astăzi, Procesul Bologna reuneşte 46 de ţări, toate acestea făcând parte şi din Convenţia Culturală Europeană şi dedicate aceloraşi obiective ale SEIS. O caracteristică importantă a Procesului este faptul că sunt implicate: Comisia Europeană,Consiliul Europei, UNESCO-CEPES, alături de reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ superior (EUA), studenţi (European Students Union), angajaţi şi agenţii de asigurare a calităţii (ENQA).

 

Liniile de acţiune ale Procesului Bologna

  • Cadrul Calificărilor / Sistemul bazat pe 3 cicluri

 Cadrul calificărilor, descrie calificările dobândite prin intermediul învăţământului superior şi cum sunt acestea interconectate. Cadrul Naţional al Calificărilor descrie ce ar trebui să ştie şi să fie capabil să facă un student care dobândeşte o anumită calificare, şi cum poate trece o persoană de la o calificare la alta, în cadrul unui sistem.

 Cadrul Naţional al Calificărilor trebuie conceput astfel încât să fie compatibil cu cel european, care a fost adaptat încă din 2005, sub forma celor 3 cicluri de studiu (licenţă, masterat şi doctorat). Acest sistem cadru face recunoaşterea mult mai simplă a calificărilor, în întregul spaţiu european.

  • Mobilitatea

În Comunicatul de la Londra, din mai 2007, miniştrii responsabili de învăţământul superior din ţările participante în Proces, susţineau faptul că “Mobilitatea personalului academic, a studenţilor şi absolvenţilor este unul dintre elementele centrale ale Procesului Bologna, creând oportunităţi de dezvoltare personală, dezvoltarea cooperării internaţionale între indivizi şi instituţii, întărind calitatea învățământului superior și a cercetării, dând substanță dimensiunii europene”.

Facilitarea mobilităţii este unul din obiectivele principale, care se dorește a fi atins o dată cu crearea SEIS, la fel cum miniștrii au confirmat din nou la ultima întâlnire din Londra în 2007.

  • Asigurarea calității

În Învățământul Superior, termenul “asigurarea calității” se referă la toate politicile, procesele și acțiunile create să asigure că instituția, programele și calificările întrunesc și mențin standarde specifice legate de educație, suport financiar și infrastructură. Astfel asigurarea calității aduce, în primul rând, o garanție instituțiilor de învățământ superior și stakeholderilor direct interesați, despre faptul că nivelul de calitate este atins. Asigurarea calității are de asemenea funcția de a îmbunătăți și perfecționa continuu sistemul de învățământ.

Unul din scopurile Declarației de la Bologna (1999) a fost acela de a încuraja cooperarea europeană în domeniul asigurării calității Învățământului Superior, prin crearea unei viziuni comune în elaborarea de criterii și metodologii comparabile.

La reuniunea ministerială din 2005 s-a adoptat documentul cu numele “Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher Education Area”, elaborat de ENQA în cooperare cu agențiile membre si celelalte 3 structuri membre ale grupului E4 (EUA, EURASHE,ESU).

  • Capacitatea de angajare

Există foarte multe definiții ale capacității de angajare. Una dintre ele este “abilitatea de a fi angajat inițial, de a rămâne angajat și de a te putea mișca și dezvolta profesional, în piața muncii”.

Rolul Învățământului Superior în acest context este de a echipa studenții cu abilități și competențe (cunoștințe, atitudini și comportamente) necesare la locul de muncă și cerute de angajatori, și în același timp, de a se asigura că oamenii își pot menține sau reactualiza aceste competențe prin muncă. La sfârșitul unui curs, studentul trebuie să aibă cunoștințe atât despre subiect, cât și despre competențele necesare în practică.

  • Recunoașterea calificărilor

Scopul recunoașterii calificărilor este de a face posibilă utilizarea acestora dintr-un sistem educațional în altul, fără a-și pierde valoarea.

Documentul internațional principal care vorbește despre recunoașterea calificărilor este Convenția Consiliului Europei/UNESCO pentru Recunoașterea Calificărilor în ceea ce privește Învățământul Superior. La fel ca și orice text oficial, Convenția trebuie pusă și în practică. Recunoașterea calificărilor cade în competența fiecărei țări. În cele mai multe cazuri, aceasta înseamnă că instituțiile de învățământ superior sunt responsabile de recunoașterea calificărilor dobândite prin studiu, pe când angajatorii sunt responsabili de recunoașterea calificărilor necesare pentru piața muncii.

Uneltele ajutătoare în recunoașterea calificărilor sunt: Sistemul European de Credite Transferabile și Suplimentul de Diplomă.

  • Dimensiunea Socială

Dimensiunea socială se refera la egalitatea de șanse în contextul învățământului superior,în termeni de: acces, participare, terminarea studiilor, condițiile de trai, ghidare și consiliere, suport financiar și reprezentare în structurile decizionale. Aceasta induce de asemenea și oportunități egale în domeniul mobilității, portabilitatea suportului financiar și îndepărtarea oricărui tip de barieră.Toate acestea duc la întărirea calității, atractivității și competitivității Spațiului European alÎnvățământului Superior.

Dimensiunea socială a fost un element al Procesului Bologna încă de la întâlnirea ministerială de la Praga, 2001. Acest item a fost inclus în Comunicatul ce a precedat întâlnirea, la sugestia reprezentanților studenților. În Comunicatele ce au urmat, dimensiunea socială a fost recunoscută ca o parte crucială pentru succesul spațiului comun european.

  • Învățarea pe tot parcursul vieții

Învățarea pe tot parcursul vieții a fost recunoscută ca fiind un element esențial al SEIS încă de la întâlnirea miniștrilor de la Praga, în 2001. Comunicatul de la Praga a semnalat faptul că în Europa construită pe o societate bazată pe cunoaștere, elaborarea de strategii legate de învățarea pe tot parcursul vieţii este necesară pentru a face față competitivității și inovării, pentru a îmbunătăți coeziunea socială și calitatea vieții.

Acum vin întrebările cu privire la unde ne situăm noi, România? S-a reușit o implementare corectă și totală a tuturor liniilor de acțiune? Aici vorbim de schimbare, iar aceasta se face doar în timp. Avem nevoie de tineri pentru a inova un sistem, de profesori devotați, dar și de o strategie care să ghideze actiunile, per ansamblu. Miniștri din țările semnatare ale Procesului Bologna au adoptat deja Strategia pentru Spațiul European al Învățământului Superior în context mondial, strategie asumată și de țara noastră.